Ce controale mai fac cei de la Antifrauda pe subiectul caselor de marcat

DGAF (Directia Generală Antifraudă Fiscală) desfășoară în ultima perioadă acțiuni de control la operatorii economici care au încasări în numerar și cu cardul. Obiectivele controalelor desfășurate sunt corectitudinea folosirii caselor de marcat, aplicarea corectă a OUG 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale dar și Legea 70/2015 pentru întărirea disciplinei financiare privind operaţiunile de încasări şi plăţi în numerar.

Aceste controale trebuie tratate cu o maximă atenție pentru că inspectorii DGAF se folosesc de o interpretare a legislației primită de la juriștii proprii care susțin că interzice operatorilor economici de a elibera chitanțe la încasarea de numerar de la alți operatori economici.

Legislația spune astfel:

„OUG 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale

Art.1

(1) Operatorii economici care încasează, integral sau parţial, cu numerar sau prin utilizarea cardurilor de credit/debit sau a substitutelor de numerar contravaloarea bunurilor livrate cu amănuntul, precum şi a prestărilor de servicii efectuate direct către populaţie sunt obligaţi să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale.”

și

„HG Nr. 479/2003 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale

Art.1

(1) În sensul art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare ordonanţă de urgenţă, prin operatori economici se înţelege persoanele fizice şi juridice, întreprinderile familiale, precum şi orice alte entităţi, cu excepţia instituţiilor publice, care încasează, pe teritoriul României, inclusiv în punctele de control pentru trecerea frontierei de stat, integral sau parţial, cu numerar sau prin utilizarea cardurilor de credit/debit sau a substitutelor de numerar, de la persoane fizice sau juridice, contravaloarea bunurilor livrate cu amănuntul, precum şi a prestărilor de servicii efectuate direct către populaţie.”.

Interepretarea dată de către DGAF în urma consilodării celor două texte este aceea că operatorii economici sunt obligați să emită către ceilalți operatori economici bonuri fiscale și nu pot emite chitanțe. Bineînțeles, nu sunt obligați să facă acest lucru cei care sunt scutiți expres de OUG 28/1999 la articolul 2.

Opinia noastră este că nu au dreptate, cel puțin în cazul operatorilor economici prestatori de servicii, din următoarele considerente:

  1. Art. 1 din OUG 28/1999 obligă la emiterea bonului fiscal pe cei care comercializează bunuri cu amănuntul, dar în cazul prestatorilor de servicii textul legii obligă emiterea bonului fiscal doar pe cei care prestează servicii direct către populație;
  2. Art.1 din HG 479/2003 definește operatorii economici, ei fiind reprezentați atât de persoanele juridice cât și de persoanele fizice autorizate (PFA, II etc). Practic, de aici rezultă că termenul folosit în OUG 28/1999 de „populație” face referire la persoanele fizice care cumpără servicii în nume propriu;
  3. DGAF susține că există o obligație de a emite bonuri fiscale către alți operatori economici în baza Art.1 din HG 479/2003, care menționează că:„prin operatori economici se înţelege persoanele fizice şi juridice, (…), care încasează, pe teritoriul României, (…), integral sau parţial, cu numerar sau prin utilizarea cardurilor de credit/debit sau a substitutelor de numerar, de la persoane fizice sau juridice, contravaloarea bunurilor livrate cu amănuntul, precum şi a prestărilor de servicii efectuate direct către populaţie”.

    Opinia noastră este că această interpretare este una eronată, pentru că Art.1 din HG 479/2003, nu are rolul de a legifera situația în care un operator economic încasează cu numerar sau card contravaloarea livrării de bunuri sau prestării de servicii, ci de a defini și explica noțiunea de „operator economic”, una care nu poate fi limitată prin comercializarea de produse cu amănuntul și prestarea de servicii direct către populație, operatorii economici fiind îndreptățiți să presteze și să încaseze în numerar sau cu cardul inclusiv de la alți operatori ecomomici.

    Considerăm că limitarea este pusă de Art.1 din OUG 28/1999, care spune clar că sunt obligați la emiterea de bon fiscal pe cei care încasează cash sau cu cardul contravaloarea livrărilor de bunuri cu amănuntul (en-detail) și pe cei care prestează servicii către persoanele fizice neautorizate (populație).

Pentru că avem deja un control în desfășurare la un client de-al nostru am pregătit deja contestarea raportului ce va fi, probabil, întocmit pentru această speță. Rugăm pe toți cei interesați să ne contacteze dacă doresc să afle mai multe despre evoluția acestei acțiuni la adresa de email de pe site.

Din păcate, am observat în ultima perioadă că tot mai multe controale, efectuate de către cei de la ANAF sau structurile din subordinea sa, se folosesc de interpretări cel puțin forțate ale unor articole legislative, sau locuri unde legislația este neclară, pentru a amenda operatorii economici. Credem că o dezlegare a unor chestiuni de drept ar fi necesară înainte de a porni acțiuni de verificare.

Sorin Bâscă,
Expert contabil.

Articole similare

Scrieţi un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.