Decontarea cheltuililor cu transportul de la si la locul de munca

Codul Fiscal aprobat în anul 2015 a adus modificări substanțiale legate de limitele până la care se deduc cheltuielile cu transportul decontate de către societățile comerciale angajaților. Astfel, dacă în vechiul Cod Fiscal (Legea 571/2003) cheltuielile cu transportul salariaților care nu locuiesc în localitatea unde lucrează erau limitate la un abonament lunar pe liniile de transport în comun, noua variantă a Codului Fiscal (Legea 227/2015) înlătură această limitare. Practic, aceste cheltuieli nu mai sunt limitate putând fi rambursate integral de către angajatori angajaților.

Găsiți mai jos o analiză comparativă a celor două texte legale:

LEGE Nr. 571 din 22 decembrie 2003 privind Codul fiscal (în vigoare până la 31/12/2015):

„ART. 55. (4) Următoarele sume nu sunt incluse în veniturile salariale şi nu sunt impozabile, în înţelesul impozitului pe venit:
a) ajutoarele de înmormântare…contravaloarea transportului la şi de la locul de muncă al salariatului…acordate de angajator pentru salariaţii proprii sau alte persoane, astfel cum este prevăzut în contractul de muncă.
f) contravaloarea cheltuielilor de deplasare pentru transportul între localitatea în care angajaţii îşi au domiciliul şi localitatea unde se află locul de muncă al acestora, la nivelul unui abonament lunar, pentru situaţiile în care nu se asigură locuinţă sau nu se suportă contravaloarea chiriei, conform legii;”.

LEGE Nr. 227/2015 din 8 septembrie 2015 privind Codul fiscal (în vigoare de la 1 ianuarie 2016)

„ART. 76. (4) Următoarele venituri nu sunt impozabile, în înţelesul impozitului pe venit:
a) ajutoarele de înmormântare…, contravaloarea transportului la şi de la locul de muncă al salariatului…, acordate de angajator pentru salariaţii proprii sau alte persoane, astfel cum este prevăzut în contractul de muncă.
g) contravaloarea cheltuielilor de deplasare pentru transportul între localitatea în care angajaţii îşi au reşedinţa şi localitatea unde se află locul de muncă al acestora, pentru situaţiile în care nu se asigură locuinţă sau nu se suportă contravaloarea chiriei, conform legii;”.

Procedura privind rambursarea cheltuielilor de transport este următoarea:

  1. Societatea stabilește prin Regulamentul de Ordine Interioară care sunt limitele de rambursare ale transportului de la și la locul de muncă;
  2. Angajatul își suportă cheltuielile de transport direct la operatorii de transport (dacă se folosește de mijloacele de transport în comun);
  3. Angajatul își suportă cheltuielile cu carburantul (dacă se deplasează cu mijlocul propriu de transport) și solicită bonul fiscal de la stația de carburant, fără a solicita înscrierea pe acesta a codului fiscal al societății unde lucrează;
  4. Angajatul realizează decont de cheltuieli la finalul lunii pentru a solicita rambursarea cheltuielilor cu transportul de la și la locul de muncă;
  5. Societatea plătește către angajat contravaloarea transportului de la și la locul de muncă, în limitele stabilite la punctul 1 și independent de valoarea înscrisă pe documentele prezentate de către angajat (cu condiția ca această valoare să nu fie inferioară) și înregistrează deconturile direct pe cheltuială, fără a-și deduce TVA aferentă documentelor prezentate de angajați.

Articole similare

Scrieţi un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.