Obligativitatea instalării de POS (acceptarea plăților cu cardul)

În 27 iulie 2018 a intrat în vigoare Legea 191/2018 pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 193/2002 privind introducerea sistemelor moderne de plată. Pentru a ști despre ce este vorba, Ordonanța 193/2002 instituia obligativitatea agenților economici care vindeau marfa cu amănuntul și aveau cifra de afaceri mai mare de 10.000 Euro anual de a accepta plata cu cardul sau prin metode moderne de plată.

Legea 191/2018 vine și modifică acea Ordonanță, în scopul de a institui obligativitatea acceptării plăților cu cardul pentru toți comercianții, fie vânzători en-gross (cu ridicata) sau prestatori de servicii, cu condiția ca aceștia să aibe cifra de afaceri anuală mai mare de 50.000 Euro.

Această măsură cauzează ceva cheltuieli societăților comerciale care nu erau atinse până acum de prevederile OUG 193/2002 și aici ne fereim la costurile achiziționării și instalării unui terminal POS sau a altor metode moderne de plată. De aceea am deciz să analizăm cu atenție textul modificat al său, pentru a înțelege mai precis care sunt condițiile pe care trebuie să le îndeplinească societățile comerciale dar și care sunt metodele moderne de plată, așa cum sunt definite în textul de lege.

Cine este obligat să accepte plata cu cardul sau prin soluții moderne de plata ?

Conform textului legal, sunt obligați să accepte plata cu cardul sau prin soluții moderne de plată persoanele juridice care desfășoară activități de comerț cu amănuntul și cu ridicata, așa cum acestea sunt definite de Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cele care desfășoară activități de prestări de servicii, care realizează anual o cifră de afaceri mai mare de 50.000 euro în echivalent lei.

Studiind textul OG 99/2000, observăm că sunt și câteva categorii de operatori economici care nu intră sub incidența acestor prevederi legale fiind exceptate implicit și de la obligativitatea aceeptării metodelor moderne de plată: 

a) produsele medicamentoase, dispozitivele medicale;
b) produsele agricole și agroalimentare vândute de producătorii agricoli individuali în baza certificatului de producător;
c) combustibilii pentru uzul mijloacelor de transport, inclusiv cei comercializați prin stații de distribuție;
d) bunurile din producția proprie a meșteșugarilor individuali vândute la locurile de producție;
e) lucrările, brevetele și invențiile, precum și publicațiile de natură științifică sau informativă realizate de titularii acestora;
tipăriturile, pliantele, broșurile și albumele, realizate în scopul prezentării patrimoniului cultural deținut de muzee, centre de cultură, teatre sau alte instituții similare acestora, ori bunurile culturale sau cu caracter promoțional specifice activității instituțiilor culturale, și comercializate prin fondul propriu al fiecărei instituții culturale sau cu prilejul unor manifestări cultural-artistice organizate de acestea;
f) mărfurile vândute către vizitatori, în cadrul festivalurilor, târgurilor, saloanelor sau al altor manifestări expoziționale, cu condiția ca acestea să facă obiectul manifestărilor respective;
g) produsele confiscate și valorificate conform dispozițiilor legale în vigoare;
h) produsele și serviciile de piață reglementate prin acte normative speciale.

Urmărind atent textul OUG am sesizat enunțul că societățile sunt obligate „să accepte ca mijloc de plată și cardurile de debit, și cardurile de credit prin intermediul unui terminal POS și/sau al altor soluții moderne de acceptare”. Așadar am încercat să identificăm care sunt celelalte soluții moderne de acceptare, însă la articolul 1^1 al Ordonanței nu se specifică nimic despre acestea.

Mergând pe o logică simplă observăm că implementarea unor soluții moderne de plată, acestea nefiind definite expres în textul legii, lasă o breșă care poate fi exploatată de către societățile comerciale. În acest sens, aceștia pot implementa sisteme de plăți moderne, PayPal fiind un exemplu, sau sisteme de plăți prin SMS, fără a fi legați de obligația de a avea POS, chiar și aceste sisteme de plată acceptând cardurile de debir și de credit.

Totuși, vă avertizăm că va fi destul de greu să le explicați celor de la ANAF (care probabil vor controla și vor aplica amenzile prevăzute de această lege) ce reprezintă PayPal sau alte metode moderne de plată. Vă reamintim faptul că în cazul aplicării unei amenzi de către ANAF, aceștia au dreptul de a încasa suma înainte de soluționarea unei contestații sau a unei acțiuni în justiție împotriva prin care se desființează procesul verbal.

Articole similare

Scrieţi un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.