Odată cu fluxul tot mai mare de cetățeni străini veniți să lucreze în România a apărut și problema declarării și plății impozitelor la stat pentru aceștia. Am sesizat un grad ridicat de necunoaștere a procedurilor necesare, așa că am decis redactarea acestui articol care să ofere lămuririle necesare.
Obținerea unui set complet de informații și întocmirea procedurilor legale se poate face printr-o programare pe site-ul https://doctorbiz.ro/.
Din punct de vedere al legislației privind resursele umane, avem 2 tipuri de străini care pot veni să lucreze în țara noastră:
- Cetățenii Uniunii Europene, care au automat drept de muncă în țara noastră, sau cetățeni ai altor țări non-UE pentru care România are legi care le conferă drept de muncă total sau limitat (ex. Republica Moldova, Ucraina etc.);
- Cetățeni din țări care nu au drept de muncă în România.
La punctul 1, procedura este simplă, persoanele respective pot veni să se angajeze fără probleme în țara noastră, se încheie contract individual de muncă și se declară în Revisal.
La punctul 2, procedura presupune obținerea dreptului de muncă de la statul român și trebuie parcursă anterior sosirii în țară a salariatului.
Din punct de vedere fiscal, ulterior înregistrării contractului de muncă și declarării acestuia în Revisal, angajatul trebuie să meargă la ANAF – Persoane fizice și să obțină Numărul de Înregistrare Fiscală (sau NIF).
NIF poate fi obținut prin completarea formularului 030, cunoscut și sub denumirea de „Declarație de înregistrare fiscală/Declarație de mențiuni/Declarație de radiere pentru persoanele fizice care nu dețin cod numeric personal”, și atașarea documentelor justificative corespunzătoare informațiilor furnizate în declarație.
Pentru a accesa Formularul 030, puteți să-l descărcați de pe site-ul ANAF, în secțiunea „Asistență contribuabili” sau „Declararea obligațiilor fiscale”, unde veți găsi o listă cu toate formularele disponibile, însoțite de explicații. Formularul 030 poate fi depus în una din următoarele modalități:
- Direct, personal sau prin intermediul unui împuternicit, reprezentant fiscal sau curator fiscal, la sediul organului fiscal care are jurisdicția asupra domiciliului fiscal al împuternicitului sau curatorului fiscal.
- În cazul persoanelor fizice nerezidente care obțin doar venituri supuse regulilor de impunere la sursă (drepturi de autor, impozit pe dividende etc.), iar impozitul reținut este impozit final (de exemplu, venituri din salarii, dividende, redevențe etc.), formularul poate fi depus de către plătitorul de venit la organul fiscal în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al plătitorului de venit.
Pentru obținerea NIF-ului, sunt necesare următoarele documente justificative:
- Copie a pașaportului valabil (cetățenii Uniunii Europene pot anexa copia pașaportului sau a documentului național de identitate valabil).
- Copie a cărții de identitate.
- Actul de împuternicire în original sau copia legalizată a acestuia, în cazul contribuabililor care au obligația sau optează să-și desemneze un împuternicit sau pentru care se numește curator fiscal conform legii.
- Actul de desemnare a unui reprezentant fiscal și decizia de aprobare a calității de reprezentant fiscal, pentru contribuabilii care se înregistrează în scopuri de TVA prin intermediul unui reprezentant fiscal.
- Documentul care să ateste motivul pentru care se solicită NIF (de exemplu, copia contractului de muncă, copia actului de proprietate al spațiului închiriat în România, declarație pe propria răspundere care să justifice solicitarea, cum ar fi înmatricularea unei mașini, achiziționarea de bunuri etc.).
- Orice alte documente solicitate de organul fiscal în funcție de particularitățile fiecărei cereri de înregistrare fiscală.
Documentele întocmite într-o limbă străină vor fi însoțite de traduceri în limba română certificate de traducători autorizați. Organul fiscal va păstra la dosarul înregistrării atât traducerile în limba română, cât și copii certificate ale documentelor prezentate, urmând ca documentele originale să fie restituite solicitantului.
Formularul 030 trebuie depus în termen de 30 de zile de la obținerea primului venit sau de la apariția evenimentului relevant. În mod practic, dată fiind nevoia companiilor de a declara veniturile obținute de salariați prin Declarația 112, obținerea NIF-ului este necesară până în data scadentă a declarației 112, aceasta fiind 25 ale lunii următoare celei de referință.
În cazul în care au survenit modificări în datele declarate anterior, persoana fizică nerezidentă trebuie să depună formularul 030, selectând opțiunea „Declarație de mențiuni”, în termen de 15 zile de la data producerii modificărilor. În cadrul „Declarației de mențiuni”, toate rubricile trebuie completate cu datele valide la momentul declarării, indiferent dacă acestea au mai fost declarate anterior.
Declarația de radiere se completează atunci când se efectuează radierii înregistrării fiscale, în urma atribuirii codului numeric personal conform prevederilor legale.
Persoanele fizice nerezidente angajate în România cu contract de muncă trebuie să se înregistreze fiscal și să obțină un NIF (Număr de Identificare Fiscală) până la obținerea unui document emis de Inspectoratul General pentru Imigrări prin care li se atribuie un CNP (Cod Numeric Personal).
După ce documentul menționat este eliberat, organul fiscal va înlocui NIF-ul cu CNP-ul în evidențele fiscale. Astfel, CNP-ul devine identificatorul fiscal principal al persoanei fizice nerezidente în România în locul NIF-ului.
Atenție: trecerea de la NIF la CNP nu se face automat în momentul de față, contribuabilul trebuie să facă o cerere către ANAF de trecere de la NIF la CNP și compensarea tuturor sumelor achitate de pe NIF pe CNP. Ulterior trebuie depus din nou formularul 030 pentru radierea NIF-ului.
Notă: Textul este valabil la data publicării sale, are scop orientativ și reprezintă o interpretare a specialiștilor firmei Cont Consulting, fără a se intenționa substituirea prevederilor legale în vigoare. Nu suntem răspunzători pentru eventualele daune provocate de folosirea acestui material în scop legal sau ca probă într-un eventual litigiu.